Am citit zilele trecute, pe Fecebook, un comentraiu la un articol care spunea ca noi, arhitectii, superiori si aroganti, la fel ca farmacistii si doctorii, nu gandim pentru binele clientului, nu incercam sa ii respectam dorintele ci urmarim doar afirmarea profesionala. Altfel spus, atata timp cat ne plateste, noi ar trebui sa facem doar ceea ce ne cere clientul.
Ce jegosi suntem…
Ma gandesc ca, dupa aceasta logica, comentatorului i s-ar parea normal sa se duca la farmacie si sa-si poata cumpara fara probleme (sau reteta) antibiotice de cal pentru ca a stranutat de doua ori dimineata. Poate ar mai dori sa cumpere si amfetamine, ketamina si morfina ca doar plateste si nu il poate opri farmacistul ala jegos de dupa tejghea. Doar este in slujba lui, nu? Nu.
In mod similar, atunci cand vine un client si imi cere sa ii fac ceva cu care nu sunt de acord cum ar fi un mic arc de triumf in curtea sa din comuna Damaroia sau un ingeras dragut care face pipi intr-o baltoaca dar care eventual, cu ajutorul unui furtun, ii poate uda si gradina, ca doar ma plateste si eu sunt in slujba lui, o sa ii sugerez politicos o utilizare proctologica pentru banii lui. De fiecare data!
Asa cum spuneam, cred ca este foarte greu sa schimbam sau sa imbunatatim lumea prin arhitectura exact din cauza acestei mentalitati.
Parerea mea este ca, in momentul in care imi asum o lucrare si semnez un contract, nu exista o relatie de subordonare intre beneficiar si prestatorul de servicii. Altfel spus, eu fac ceva ce clientul nu stie sa faca si clientul ma plateste pentru asta. Este drept, un arhitect bun ar trebui sa respecte criteriile clientului (daca este in stare sa le exprime) dar numai atata timp cat nu vin in contradictie cu principiile de proiectare, cu normele legale si cu principiile estetice ale arhitectului. Atunci cand se intampla acest gen de contradictie, de fiecare data, clientul ar trebui invatat. Si acesta este rolul arhitectului: sa isi invete si sa isi sfatuiasca clientul. In opinia mea, clientii care nu inteleg cele de mai sus nu au nevoie de un arhitect si nici arhitectii nu ar trebui sa aiba nevoie de ei (dar asta este alta discutie).
Arhitectul nu este desenator. Nici farmacistul nu este vanzator si nici doctorul nu este macelar.
